Un vechi proverb spunea că „mișcarea este viațăˮ, iar terapia prin mișcare se practică de peste 5000 de ani. În cadrul tratamentului nefarmacologic, kinetoterapia reprezintă 70% ca importanță din metodele terapiei fizicale.
Kinetoterapia se face cu scop profilactic, terapeutic și de recuperare. Metoda se aplică în etape care urmăresc: examinarea pacienților, evidențierea tulburărilor musculo-articulare și alegerea metodelor de tratament adecvat. În examenul specific metodei se face testarea musculară, bilanțul articulațiilor, a coloanei vertebrale și evaluarea posturii.
Tehnicile utilizate pot fi akinetice (imobilizare, posturare) și kinetice statice și dinamice. Realizare lor se face cu mijloace manuale (manipulări, tracțiuni), mecanice (scripeți), hidrokinetoterapie sau gimnastică aerobică sau terapeutică.
Obiectivele acestei metode sunt: realizarea unei bune relaxări musculare, corectarea posturilor, alinierea coloanei, creșterea mobilității articulare și a forței musculare, corectarea mișcărilor și a deficitelor, creșterea rezistenței la efort, corectarea deficitelor fizice și a tulburărilor psihice, a disabilităților pentru realizarea unei integrări sociale cât mai eficientă a pacienților cu dureri crornice de diverse cauze.
Indicațiile kinetoterapiei sunt numeroase: scolioză, cifoză, hiperrdoză, hernie de disc neoperabilă sau post-operație, discopatie lombară, spondiloză cervicală, recuperare post-fractură, post-entorsă, post-luxație, osteoporoză, leziuni de menisc, picior plat, spină bifidă, pareze, paralizii etc.
Permite tratarea a mai multor tipuri de afectiuni cum ar fi: artroze, tendinite, scolioze, cifoscolioze, discopatii, coxartroze, gonartroze, spondiloze,hernii de disc, pinteni calcaneeni, luxatii, contracturi musculare si afectiuni posttraumatice